Crearea unui «Venit Universal Necondiționat» (UBI) pe baza actualului sistem monetar este o eroare, efectele vor fi predominant negative (inflatie, inechitate, demotivare), asistentialismul nefiind o solutie.
În măsura în care îl construim însă ca un instrument cu o arhitectură de sine stătătoare, acest proiect, ce constituie practic - pe fond - “monetizarea timpului” si "lichidizarea resurselor", reprezinta o unică fereastră de oportunitate pentru rearhitecturarea integrală și pentru reconstrucția rapidă și pe baze corecte din perspectiva economică, fără riscuri sau disfuncționalități majore, a sistemelor monetar, fiscal și instituțional ale României (și nu numai), cu mari beneficii pentru cetățenii (și pentru comunitatile / națiunile) care îl îmbrățișeaza. Societatea are nevoie de un mijloc de schimb echitabil creat si distribuit.
Pentru a realiza acest deziderat, implementarea UBI trebuie obligatoriu să aibă la bază, pe lângă principiile menționate de către inițiatori - “universal”, “individual”, “necondiționat”, “suficient” - și pe altele, la fel de importante, privind cel puțin “independența”, “paralelismul”, “echitatea” și “prealocarea”.
Problematica monetara este una decisiva pentru societate. Să nu uităm că “moneda” este sângele care irigă sistemul economic, iar atât timp cât sângele este bolnav, întreg organismul suferă.